Foaie verde Matrix des

„Credeţi oare că extratereştrii tânjesc şi ei după OZN-uri cât mai bengoase, ca să le arate vecinilor că au valoare şi… duşmanii moare?!”

…Chiar aşa începuse Hydrofaga litania ei bolborosită – cu postarea unui ex-internaut uman, transmisă peste generaţii din timpurile când planeta lor era încă albastră şi mai ales întreagă. Nu se mai cunoştea titlul topicului de pe unul din forumurile unde comunicau, dar se mai şi porcăiau oamenii secolului XXI (Evadarea din Matrix? Matrixo-uşcheala în trei paşi simpli?), însă fragmentele recuperate miraculos din arhivele Serviciilor Triliterate ale vremii deveniseră parte din mitologia Hydrelor.

Citea deci molcom lângă pătuţul din alge al micului Hydrofor aproape adormit, cu tentaculele unduind acum relaxate după încasarea şocului dispariţiei tăticului Hydrant. „O să inţelegi cândva noima vieţii noastre, copile… Rarele băltoace sordide în care am evoluat sunt atât de sărace în nutrienţi, încât necrofagia canibală a rămas unica soluţie de supravieţuire”, îi spusese ieri îndurerată, lingându-se pe cioc după îngurgitarea ultimei hălci din gelatina răposatului.

Acum Hydrofaga răspundea bulbucirilor incitate, dar și surprinzător de logice ale juniorului precoce, răsfoind printre ventuze panglicile perforate ale hydro-povestotecii lunecoase.

— Nici vorbă să mă agasezi, scumpetea mea mucoasă! Chiar mă bucur că te interesează istoria pătimirii noastre. Altfel nici nu mi-ai pune atâtea întrebări incomode.

— Și totuși, mami, a șasea emisferă continuă să-mi inducă dubii rezonabile apropo de veridicitatea miturilor noastre. Mai clar, prea gogonată-mi pare povestea apocalipsei planetare pornind de la ideile unui neica-nimeni, oricât de tare-n clanță ar fi fost. Sau cât de jos s-ar fi prăbușit vigilența Inteligenței Artificiale după conectarea tuturor la Facebook.

— Știu că pare incredibil, fiule, dar Terra cândva frematând de viaţă a ajuns un pustiu fierbinte găurit ca un caşcaval și în urma unor evenimente declanşate de discuţiile unui forum aparent tembel. E cert așadar faptul că nu chiar anodinul iniţiator al topicului va fi reuşit să evadeze din capcana matricială saturno-selenară, despre care ţi-am mai spus una-alta pe când n-aveai decât două capete.

— Să admitem, dar oare-n troaca din acelaşi ţarc electromagnetic ne bălăcim şi acum?

— Oh nu, nici praful cosmic n-a mai rămas din Plasa Spiritelor, dar ai răbdare că mai e mult până departe… O să încep așadar cu descrierea hoinărelii lui iniţiatice dinaintea tragediei Terrei Cernite, prima micro-apocalipsă pornită din tunelurile CERN. Mda, acceleratorul de particule gigantic prin care a năvălit armata interdimensională în 3D-ul nostru simpluţ, cu luptători înglobaţi în buline de antimaterie născătoare de găuri negre care au trepanat instantaneu Pământul.

— Parcă-mi povesteai şi de alte găurele, învârtejite timp de încă un secol prin pustia de lavă…

— Mmm, văd că n-ai uitat: găuricile gri remanente i-au inghiţit într-adevăr nemestecaţi pe unii din strămoşii nostri semiacvatici, care se presupune că au ajuns totusi întregi pe o planetă dintr-un univers mai haios ca al nostru. Gata însă cu întreruperile! Ascultă mai bine cu operculele ciulite ultima postare a profeticului forumist FomiX, inclusă-n sfânta panglică Matrixieni 2-14:

***
„Întru adevăr vă zic vouă că rătăceam iar în zig-zag prin laboratoarele CERN, dar nu sub formă de muscoi ca-n prima tentativă, ci de spirito-bulă (cu „b” mic, nu mai chicotiţi aiurea), după ce dădusem o raită prin tunelul Hadron Collider-ului, acum în plină sarcină majorată periculos. Mi-a luat doar câteva femtosecunde să realizez că, odată intrat în gamma-dârdâieli după coliziunile orgasmice cu particula lu’ Bozo(n) The Clown-God mult mai vioaie acum la 322,666 TeV, puteam scana mai adânc minţile savantilor viermuind aparent fără rost prin zonă. Unii mai prost plătiţi, dar tot cu părul vâlvoi, se jucau în draci cu soldăţei de plumb decupaţi din scuturile anti-radiaţii oricum inutile, sperând să-i poată transmuta în aureturi. Alţii reparau continuu cablajele de cupru duse la REMAT (tot continuu) de măturătorii bronzaţi angajaţi pe motiv c-ar fi puradeii lui Shiva – inutil să repet că-i zeul cu statuie în curtea hardughiei –, dar cei mai mulţi căutau cifruri ascunse în cărţile lui Tolkien, Cinamar sau Coruţ.

Doar şefu’ ăl’ mare şi bio-robo-adjuncţii lui androgini lucrau pe bune cu nişte cronovizoare cuplate la baterii de Fetească Regală – bănuisem eu că au conexiuni cu anumite Blue Blood Royal Lines… Tot la pritocirea unui nou Univers trebăluiau în orice caz, folosindu-l p-al nostru ca sursă de materie. Una subtilă (cai verzi pe pereţi, chitanţe Ponzi, noxe VW, indulgenţe www-virtuale, găuri aproape negre din costume Armani purtate etc), dar şi mai grosieră (ciment manglit din autostrăzile noastre, osânze din liposucţii offshore ș.a.m.d.) Repet deci, fraţi forumişti: dacă simţiţi in ultima vreme că sunteţi mai uşori, e fiindcă ni se fură particule la greu!

Culmea e că l-am reîntâlnit şi pe Il Separatio, deşi păruse anihilat ireversibil în precedenta mea intruziune – eram se pare într-o bulă temporală redundantă fiindcă simţeam deja simptomele ei, traduse în mâncarimi pe limba de la ceas. La fel de curios ca mine să afle cum e să devii Brahma, Shiva şi Vishnu simultan, I.S. m-a ameninţat iarăşi într-o pauză de râgâială cuantică, necesară digerării trilioanelor de gânduri partajate cu circuitele helvetice. Am apucat de astă dată să-i zic că n-are vreun voucher exclusivist şi dacă-mi chem tovarăşii din Ecso-Matrics şi-o ia din nou pe cocoaşă, dar mi-a răspuns la fel de arogant printre dinţi – tot cu strungareaţă, clar, că d-aia e cunoscut printre iniţiaţii poligloţi ca Il Separatio Stomatologicum:

„Măă leşi FomiX-ule? Pe linia asta temporală reşapată află că nu mai ai spor. Aşa că tai-o rapid d-aici – e o pălărie prea mare pentru tine spionajul heptadimensional… Du-te și postează mai bine idioţenii pe forum, până nu-ţi găuresc buloplasma c-o antimaterie-două! D-aia cu facelift, ai ghicit, pe care amicii tăi n-au habar cum s-o mai pleoştească.”

M-a înjurat apoi de mamă, tată, bunici şi ADN-ul prea rămuros (deh, îmi ieşeau crenguţe-n dublu helix prin beşica bulei leptonice), dar n-a apucat nici acum să mă dezintegreze, că l-au tocat mintenaş în cubuleţe fractalice patru călăreţi apocaliptici. Apăruseră abrupt dintr-un punct de vedere evoluat într-o linie (din plastic, 30 cm) şi-n final într-un plan Moebius – metalic, dar cam ruginit la balamale că zăcuse de eoni într-un abis atlant.

Călăreţii aveau ce-i drept săbii Ninjago în dotare, dar trei dintre ei levitau călare pe dragoni obezi care în loc sa scuipe foc înfulecau şaorme non-stop, iar al patrulea – în şaua unui grifon surprinzător de slăbănog prin contrast, îmbrăcat din motive obscure cu plăcuţe refractare ca la NASA. Ciudăţeii au şi tescuit resturile turbulentului, dupa o scurtă pauză de masă tot cu şaorme, stropite acum cu ambrozie la PET. Mestecau metodic cu săbiile cuburile mai negre ca ăl’ de la Mecca, într-o Hazna cu Iezer De Foc portabil (părea chinezească după cât fum scotea), până le-au desfăcut in 2 x 3,14-D (mai clar, în pipi), apoi în 2D, 1D şi-n final în zero calcinat.

Tabloul caleidoscopic al tocării materiei spre fâsul final era fascinant: cruci si hexagrame deveneau treptat linii sau marţ-uri în cutii de hiper-table, apoi puncte pe meta-zaruri karmice topite-n vibraţii miuonice, dansând focos din buric pana la sfârâiala exmatrixulării ireversibile. Păreau să nu ma bage-n seamă aroganţii, dar după gătarea meta-grătarului lor presupun că m-au lăsat să-i aud cum sporovăiau la fel de ciclic-vicios şi fără rost ca-n prima mea escapadă, pregătindu-se de drum spre turnul aceluiaşi router selenar de traficare a sufletelor:

— Pe forumistul ăsta tupeist de-l salvarăm iar la ordin, dar şi pe cei doi colegi care i-au devenit discipoli cred c-am putea totuşi să-i promovăm în grupa mică a Grădiniţei Galactice, fornăi unul c-un corn de vânatoare-n frunte.

— Nici vorbă, îi răspunse altul c-un ochi de aragaz în ceafă. Prea se rup în răşini cu ipotezele lor blasfemice… taman fiindcă sunt adevărate!

— Aşa-i, interveni al treilea cu dinţi de joagăr – mai nou se cred şi detectivi infailibili micuţii…

— Lăsaţi zâzaniile inutile; ştiţi bine că noi doar venim cu propuneri şi, chiar dacă bossul dă impresia că i-am putea influenţa deciziile, aflaţi de la mine că-i sunt transmise De-Şi-Mai-Sus, le tăie elanul al patrulea. Părea tartorul fiindcă avea toate apendicele celorlalţi, crescute la grămadă pe un dovleac tip Halloween emiţând scântei şi confetti printre jeturi de aburi (probabil o mini-sferă Dyson animată de abureli.)

— Fiţi însă convinşi că, fie şi dacă i-am ispiti în Semi-Matrixul nostru – un copy/paste ceva mai sclipicios ca al lor, da-n care degeaba levitezi cu şaorma-n traistă că tot la ordin eşti, iar ei ştiu bine asta – am avea surprize mari şi deloc plăcute…

— …Cum ar fi?! bufni flama întrebării din ceafa Petro-Mad-Max-ului (aşa-l chema pe grifono-călăreţul inflamabil, trebuie să mă credeţi că n-aveti de ales.)

— O răzmeriţă în Conciliabulul Arhontic cum v-ar suna, ei? Eventual urmată de exilări în masă și fără vortexuri compensatorii, c-aşa-i în Meta-Matrix. …Mda, aţi ghicit: e nevoie de măsuri radicale.

— Nu cumva sugerezi soluţia D.T.?

N-am mai putut auzi răspunsul, deşi presupun că discuţia continuase şi după rafala de vânturi nu tocmai aromatice trasă de dragonul şefului, care marcase startul evaporării lor în direcţia Lunii colţoase. Ce-i drept, am unele bănuieli apropo de „soluţia radicală”, dar sunt prea obosit acum să mai pot scrie ceva, după epuizantul salt înapoi în clisa materiei. Vin însă vremuri interesante, vă asigur, așa c-o să revin cu noutăţi – aparent minore, dar cu efecte majore.”

***
…Revenire care n-a mai avut loc vreodată. A doua zi apăru însă pe norii burdușiți de chemtrails un mega-banner afişat pe toate meridianele şi-n toate limbile de către Păpuşarii Milenari (inutil de adăugat că supra-sforăriţi şi ei de cei Minerali), convinşi în fine că trei amărăşteni erau pe punctul să-i găsească şi-n străfundul mamei bunkerelor şi, ca să n-o lungim prea mult, să le strice jucăria. Clar că recurseseră la gestul disperat abia după ce încercaseră prin toate metodele să-i anihileze în plan celular. Manevră imposibila, fiindcă trioul rebel nu mai avea nici celule, nici celulare. Degeaba veniseră în ajutorul umanilor-clone liote de Mici Gri, conduşi de Furnicoizi Bejulii şi asistaţi de alte orătănii mai mult comice decât sinistre. N-au făcut nicio scofală cu hiperdevice-urile aduse în grabă prin Portalul Solar de la tanti/nenea Shiva, prea ocupat/ă să intervină personal; nu-şi terminase manichiura la prea multele-i mânuţe si aştepta o navă-mumă să-i aducă ojă hipnotică din Canis Mojaris.

Forumiştii fuzionaţi ideatico-energetic într-o A Treia Fundaţie De Temelie ţopăiau deja dincolo de ochiurile Plasei şi înapoi între şedinte strategice cam neclare până şi lor, imuni însă la trăznete vorticiale şi alte mega-marafeturi. Pierdeau totuşi doar aparent timpul aiurea, inclusiv cu hlizeli post-contemplarea noii viziuni a miliardelor de saci cu zemuri semi-conştiente viermuind pe bulgărele suspendat în vid, la cheremul unor evenimente care abia acum li se revelau că nu-s deloc aleatorii – inclusiv apariţia holo-afişului global şi clar electoral:

 „Pământeni, a venit în fine vremea să alegeţi liberi adevăratul Conducător Suprem și nu clonele impuse parşiv până acum, cu care n-aţi fi putut nici măcar mirosi venirea Noii Epoci de Aur!

Noi-Cei-De-Foarte-Sus, reveniţi în haosul terran ca să restabilim cuvenita rânduială stricată – recunoaştem smeriţi că de guvernele servitorilor noştri lăsaţi de capul lor, demişi însă prin anihilare cu strigături – decretăm:

Veţi alege unul din cei trei candidaţi preselectaţi de noi 100% meritocratic pentru suprema funcţie de Mesia, Mahdi sau cum vreţi voi să-i ziceţi, ceilalţi doi devenind automat yesmeni adjuncţi.

Votarea se va face ca de obicei pe Facebook, aşa că nu vă lăsaţi pe tânjală – absenteiştii vor fi curentaţi la timpane mai dihai decât o făceau politrucii acum prăjiţi.

Contăm pe inspiraţia voastra bazată nu pe CV-urile candidaţilor, ci pe epocalele lor postări forumistice, disponibile de azi pe toate telefoanele și Virtual-Reality-Googles sudate la gămăliile voastre. Succes!”

 Nici omni-votarea plănuită n-a apucat să se mai ţină totuşi. Evident că FomiX bunghise scopul pervers-dezbinător al Dihoniei Trifurcate (aţi ghicit, asta însemna acronimul D.T.), dar cu totul altele erau rădăcinile bulibăşelii planetare, ba chiar galactice ce urmase. Cauze doar bănuite şi de Hydrele post-umane, fiindcă intricarea secantă a atâtor planuri locale, matriciale, astrale sau penale făcea imposibila demantelarea cepei conspiraţiei până la miezul ei usturător. Motiv pentru care nici Hydrofaga nu se lansă în speculaţii stufoase şi-i recită doar juniorului Hydrofor ultimele versuri din epopeea Matrixologirii Băftoase, încropite de genialul rapsod Hydroxil:

Foaie verde algă coaptă, FomiX le-o făcuse lată
Matrixo-sforarilor şi astral-coţcarilor
Care se treziră că ei găuriră
Cu smolite găuri din CERN-ite hăuri
O planetă goală fără vreo mioară,
Dar şi fără baci, mândre sau ortaci,
Că-i luase cu ei Trupa Celor Trei.
Unde, nu se ştie – poate-n Veşnicie…

~~~~~~ ***~~~~~~